Popa Tanda este personajul principal al nuvelei cu același nume, scrisă de Ioan Slavici. Nuvela a apărut pentru prima dată în revista „Convorbiri literare” , în anul 1875, apoi a fost publicată în volumul „Nuvele din popor”.
Popa Tanda era preot în satul Butucani, dar a fost nevoit să se mute în satul Sărăceni. Acesta avea 4 copii și era căsătorit și fusese mutat în Sărăceni din cauza comportamentului său.
Părintele era foarte sincer, spunându-le oamenilor exact ceea ce simte, iar pe aceștia îi deranja acest lucru. Această trăsătură reiese din faptele personajului, prin caracterizare indirectă.
Părintele Trandafir era sâcâitor, urmărind sătenii peste tot și terorizându-i cu sfaturile sale. Trăsătura reiese din faptele pe care le făcea Popa Tanda, prin caracterizare indirectă.
Popa Tanda era foarte răutăcios, certându-i pe oameni și spunându-le că tot ceea ce fac este greșit. Prin faptele personajului deducem această trăsătură, fiind caracterizare indirectă.
Cu trecerea timpului, Popa Tanda devine un om muncitor, renovându-și casa, curtea și grădina. Această trăsătură reiese din faptele sale, prin caracterizare indirectă.
Autorul vrea să transmită prin personajul Popa Tanda că fiecare dintre noi trebuie să se preocupe de ceea ce are de făcut, să nu fie interesat de ceea ce fac alții și astfel îi va fi foarte bine în viitor.
Comments
Post a Comment