Popa Tanda este personajul principal al nuvelei cu același nume, scrisă de Ioan Slavici. Nuvela a apărut pentru prima dată în revista „Convorbiri l iterare” , în anul 1875, apoi a fost publicată în volumul „Nuvele din popor”. Popa Tanda era preot în satul Butucani, dar a fost nevoit să se mute în satul Sărăceni. Acesta avea 4 copii și era căsătorit și fusese mutat în Sărăceni din cauza comportamentului său. Părintele era foarte sincer, spunându-le oamenilor exact ceea ce simte, iar pe aceștia îi deranja acest lucru. Această trăsătură reiese din faptele personajului, prin caracterizare indirectă. Părintele Trandafir era sâcâitor, urmărind sătenii peste tot și terorizându-i cu sfaturile sale. Trăsătura reiese din faptele pe care le făcea Popa Tanda, prin caracterizare indirectă. Popa Tanda era foarte răutăcios, certându-i pe oameni și spunându-le că tot ceea ce fac este greșit. Prin faptele personajului deducem această trăsătură, fiind caracterizare indirectă.
Copiii au trecut de strâmtoarea Magellan și au văzut în depărtare un steamer. Căpitanul acestui vas i-a dus pe copii, pe Evans și pe Kate în Noua Zeelandă. Toată lumea a fost foarte fericită să-i revadă. Evans a primit un vas comercial, iar Kate a rămas să locuiască în casa lui Doniphan.