Skip to main content

Doi ani de vacanță: Capitolul 23

    Copiii erau din nou împreună. Au discutat cu Kate și au luat măsuri de precauție, deoarece nu știau unde este Walston cu ceilalți tâlhari. Au stabilit să nu părăsească French-den, fiindcă nu sunt în siguranță. 

    După ceva timp, Kate le-a spus băieților că vrea să plece de la French-den, ca să fie sigură dacă mai sunt tâlharii pe insulă, dar aceștia nu au lăsat-o. Briant le-a spus că ar vrea să construiască împreună un zmeu, iar cineva să se urce în vârful acestuia, să privească împrejurimile. Rămâne de văzut cine va trece prin această încercare.

Comments

Popular posts from this blog

Amintiri din copilărie partea I

     Nică învăța la o biserică, deoarece mama sa voia ca el să fie preot. Într-o zi, părintele a adus calul bălan, ce era un scaun și Sf. Nicolai, ce era un bici. Copiii erau ascultați și câte greșeli făceau atâtea bice primeau. După câteva zile veni și rândul lui Nică, dar acesta o luă la fugă ca să nu fie biciuit și nu s-a mai întors niciodată la acea biserică.                                                                          Timpul trecea și părinții lui Nică se tot certau, mama voia să îl ducă la școală, iar tata nu era de acord. Așa s-au petrecut lucrurile până când a venit în vizită bunicul lui Nică, David. Acesta l-a convins pe tatăl băiatului că este bine să ai carte și a plecat cu Nică spre Pipirig. Apoi au ajuns în Broșteni, unde Nică stătea alături de Dumitru, fratele mic al mamei sale, la Irinuca.      După ceva timp, Irinuca fiind plecată, Nică și Dumitru s-au urcat pe munte și au împins la vale o stâncă care a distrus gardul Irinucăi. Aceștia au fost ajutați și au

Caracterizarea personajului Popa Tanda

     Popa Tanda este personajul principal al nuvelei cu același nume, scrisă de Ioan Slavici. Nuvela a apărut pentru prima dată în revista „Convorbiri l iterare” , în anul 1875, apoi a fost publicată în volumul „Nuvele din popor”.      Popa Tanda era preot în satul Butucani, dar a fost nevoit să se mute în satul Sărăceni. Acesta avea 4 copii și era căsătorit și fusese mutat în Sărăceni din cauza comportamentului său.      Părintele era foarte sincer, spunându-le oamenilor exact ceea ce simte, iar pe aceștia îi deranja acest lucru. Această trăsătură reiese din faptele personajului, prin caracterizare indirectă.      Părintele Trandafir era sâcâitor, urmărind sătenii peste tot și terorizându-i cu sfaturile sale. Trăsătura reiese din faptele pe care le făcea Popa Tanda, prin caracterizare indirectă.      Popa Tanda era foarte răutăcios, certându-i pe oameni și spunându-le că tot ceea ce fac este greșit. Prin faptele personajului deducem această trăsătură, fiind caracterizare indirectă.   

Amintiri din copilărie partea II

     Nică era un copil năzdrăvan supărându-i pe mama și tatăl său, dar și pe oamenii din sat. Într-o zi, Nică merge la mătușa Mărioara și o întreabă de vărul său, care nu era acasă. Apoi băiatul pleacă și se urcă în cireșul mătușii sale, dar după ceva timp aceasta îl vede. Nică coboară din pom și sare gardul, apoi din fericire reușește să scape.      În fiecare dimineață tot satul era trezit de o pupăză pe care Nică nu o mai suporta. Într-o zi acesta fură pupăza și o ascunde în podul casei, apoi merge la târg și încearcă să o vândă, dar fiind păcălit de cineva pupăza zboară. Apoi băiatul fuge acasă și scapă bazma curată, pupăza începând să cânte din nou.     Aproape de Sf. Ilie mama lui Nică avea foarte multă treabă și l-a rugat pe băiat să o ajute. Acesta a păcălit-o și a plecat fără sa-i spună, dar aceasta și-a dat seama că este la scăldat. Ajungând acolo, i-a luat hainele băiatului, fără ca el să observe. Când a ieșit din apă și a văzut că nu are haine, Nică a plecat spre casă în pi